Suntem la începutul lunii februarie și nu știm nimic despre începerea anului școlar 2019-2020, nu sunt publice listele de repartizare la școli în funcție de strada pe care locuiești, nu se știe când vor fi organizate zilele deschise sau când încep înscrierile și cât durează. Paginile web ale instituțiilor de învățământ arată exact ca sistemul, par a fi de acum 20 de ani și asta în fantasticul an al inovației.

Toți știm ce se întâmplă cu adevărat în această perioadă, doar că ne prefacem ca în fiecare an că nu vedem. Părinții încep să sune pe oricine cred că ar avea informații, încep să se intereseze de școli, învățători, opțiuni, începe fuga după flotant, apoi fuga pentru a fi pe lista învățătoarei dorite, timp în care se învârt diverse plicuri. Sistemul e asa deoarece diferențele între școli sunt mari, între profesori de asemenea și e normal ca părinte să cauți ce e mai bun pentru copilul tău.Din păcate nu avem deloc încredere în sistem, iar sistemul nu ne dă niciun motiv pentru a ne încrede în el.

În Cluj școlile arată aproape la fel ca acum 20 de ani, insalubre, nedotate și supraîncărcate. Chiar nu-mi explic sincer cum se poate să nu se fi schimbat mare lucru în 20 de ani… Modelul de învățământ e încă bazat pe memorare, e obositor și neadaptat nevoilor copiilor din zilele noastre. Procesul de înscriere e varză, directorii nu știu câți copii se vor înscrie anul acesta căci nu li se comunică niciodată astfel de date și nu știu nici măcar când vor fi organizate zilele porților deschise anul acesta ( de parcă nu ar fi un eveniment ce se desfășoară anual).

Lucrurile nu mai pot să rămână așa! Școlile și Inspectoratul Școlar trebuie să înceapă să aplice transparența ca fundație a unei relații de încredere pe care poate începe să crească performanța elevilor. Părinții trebuie să se revolte, să ceară, să se implice.

Acesta e motivul pentru care cer Inspectoratului Școlar Județean publicarea calendarului de vizitare a școlilor, încă de acum, pentru a da ocazia părinților să cunoască școlile și profesorii, iar aceștia din urmă să își poată organiza programul corespunzător, alături de o estimare a locurilor în clase ce vor deveni disponibile, a învățătorilor din aceste instituții și a cv-urilor acestora. Timpul devine tot mai scurt pentru a lua o decizie informată.

Știu că multe dintre aceste decizii trebuie luate la nivelul Ministerului Învățământului, dar asta nu înseamnă că nu putem începe să construim relația de încredere la nivel local, urmând să punem toate informațiile pe masă pentru toți părinții interesați. Nu putem aștepta după un aparat birocratic central lent și nepăsător pentru a lua deciziile care sunt importante în viață, ci trebuie să lucrăm cu ce avem până se pune și acela în mișcare.

Suntem părinți, și ne-am săturat să stăm la mila statului! Nu mai vrem să rezolvăm cu plicul neajunsurile unui proces ineficient, vrem schimbare reală!

Semnat,
O mamă de prințesă-cavaler ce abia așteaptă să meargă la școală
pentru că vrea să devină “exploratoare, avocat, profesor, doctor, artist și… mai vede ea”.