Nu v-ați întrebat vreodată de ce n-am văzut încă agricultori clujeni importând avioane pline de muncitori sezonieri ca să-i ajute la recoltat sparanghel?

În plina carantină, și la noi și în Germania, avioanele zburau deasupra Clujului cu muncitori care mergeau să culeagă sparanghel în alte țări. Și m-am întrebat atunci, de ce nu zboară înspre Cluj, nu doar în direcția inversă. Nu-i ca și cum nu am avea teren bun de sparanghel, că am mâncat primăvara asta un sparanghel excelent crescut în comuna Cojocna. Nu-i ca și când nu ar exista cerere pentru sparanghel în România, pentru că atunci când e sezonul, îl găsești și în Kaufland și în Lidl și mai peste tot. Și nici nu costă puțin, deci s-ar merita plantat și vândut. Și atunci totuși de ce exportam muncitori din județul Cluj până în Germania, pentru ca după aia să importăm sparanghel nemțesc înapoi în Cluj. De ce nu zboară avioanele alea cu muncitori sezonieri înspre Cluj, nu dinspre Cluj?

Probabil pentru că nici un singur agricultor din Cluj nu și-ar permite să importe 10 avioane de muncitori. Cristi din Morlaca are nevoie de doar 5 muncitori să-l ajute la ferma lui. Dar oare Christian din Padeborn, din landul Westphalia de Nord, cum de are bani să aducă 10 avioane – 2000 de oameni – la ferma lui? Ah, stai, Christian din Padeborn nu-i aduce doar pentru ferma lui. Christian e doar reprezentantul legumicultorilor din landul lui, o asociație profesională care reprezintă 4000 de fermieri. Fiecare dintre ei are nevoie de muncitori sezonieri, pentru diferite culturi și la momente diferite de timp, împreună, asociația lor poate să dea de lucru pentru 2000 de oameni timp de 7 luni.

În Cluj sunt doar vreo 2 cooperative mai măricele, una de legume pe Someș și una pentru fructe de pădure în zona de munte, dar Cristi din Morlaca nu face parte din nici una dintre ele. Asociația profesională a agricultorilor din județul Cluj, dacă există, nu e la fel de puternică ca aia a lui Christian din Padeborn, care, văzând situația gravă în care sunt fermele de sparanghel din landului lui, cere o audiență la ministrul Agriculturii din Germania și îi spune: „Domnul meu, landul nostru pierde 10 milioane de euro pe zi în fiecare zi în care nu ne putem culege recolta. O sa ai o gaură în buget imensă anul ăsta, și în plus, ți-e în pericol siguranța alimentară a țării, pentru că dacă nu putem culege și vinde, nu vom avea nici bani ca să re-plantăm anul viitor. Eu și cei 4000 de agricultori din landul meu vom suferi, familiile noastre vor suferi, consumatorii din Germania vor suferi. Fă ceva!”
Și atunci, ca prin minune, Angela Merkel pune mana pe telefon și îl sună pe fratele mai mic Klaus Iohannis și-i spune că ar vrea să ridice un pic carantina, și încep avioanele să zboare de pe aeroportul din Cluj.

Dar asta nu e tot. Christian din Padeborn, pe lângă suportul guvernului său și puterea asociației celor 4000 de agricultori, mai are si alte avantaje.
Christian are o afacere. Da, afacerea respectivă e în agricultură, dar e o afacere, nu agricultură de subzistență. El poate sa își permită să plătească destul de bine oameni care lucrează sezonier pentru că a ales să cultive legume cu valoare adăugată mare. La 15 lei legătura de sparanghel, marja lui de profit e destul de mare încât să își plătească muncitorii, să își plătească taxele și să mai și meargă în vacanță în Spania o dată pe an.
Ah, veți zice, dar în Romania vinzi mai ieftin. Din contră, în multe cazuri, legumele din Romania sunt importate din țări UE, și în destule cazuri mâncarea în Germania e mai ieftină ca în Romania. E poate cea mai tristă constatare după o plimbare printr-un Lidl în Germania, că la salarii de 5 ori mai mari au mâncarea mai ieftină.

Și Christian mai are ceva. Christian are și infrastructura necesară ca să își păstreze legumele alea scumpe la temperatura ideală pentru ca să le poată livra către supermarket în condiții optime.
În județul Cluj, consiliul județean, care are și o comisie de agricultură, nu a făcut în ultimii 30 de ani decât o singură investiție notabilă în infrastructura pentru agricultură – Agro Transilvania. Și dacă ați trecut pe acolo știți că deși e finanțată direct din taxele clujenilor și din bugetul județului Cluj, și e firma consiliului judetean Cluj, de fapt, marea majoritate a mărfii care se desface și se depozitează acolo, nu provine din județ, și în multe cazuri nu provine nici măcar din Romania.

Ca să poți să faci agricultură performantă ai nevoie de infrastructură pentru agricultură ca de aer. Ai nevoie de abator pentru animale, dar crescătorii de animale din Cluj își duc animalele la Botoșani. Ai nevoie de sisteme de irigații, dar statul îți pune bețe în roate chiar și atunci cand le faci pe banii tăi, cum i s-a întâmplat unui agricultor din Cluj. Ai nevoie de spații de stocare și depozitare, multe, în toate zonele agricole din județ, și nu-i normal ca clujenii să dea banii și importatorii de legume să tragă foloasele.

De aia Cristi din Morlaca nu crește sparanghel și de aia clujenii mănancă sparanghel nemțesc vândut în Kaufland, și de aia avioanele zboară de la Cluj pline de oameni care vor munci 12 ore pe zi pentru fermierii germani.